Recenzie ♣ Slujitorii regelui, de Mireille Calmel

8/19/2015

Ma depaseste legatura dintre rege si orice se intampla pe aici, bietul om apare mentionat in doua-trei pagini, fapt complet irelevant avand in vedere ca ani intregi trec in cam tot atatea.




Londra, anul 1696. Deghizată în băiat de la șapte ani, pentru a putea primi o educație, Mary trăiește ca o fugară, fiind urmărită de unchiul ei, care vrea să o ucidă. Întâlnind oameni din toate păturile sociale în aventurile sale, Mary câștigă încrederea tuturor, ajungând până la curtea regelui Iacob, dominată de intrigi și comploturi. Acolo, ea speră să descopere secretul pandantivului furat de la unchiul ei și a comorii a cărui cheie este acesta.








Pe scurt, recenzia asta o să conțină plângerile mele legate de acțiunea care se derulează cu viteza luminii, fiind omise detalii esențiale, și de protagonistă, care are un noroc prostesc, e un magnet sexual și se comportă contradictoriu.

Cartea asta se învârte în jurul luptei pentru o viață mai bună a lui Mary, o tipă săracă ce încearcă să răzbată într-o lume dominată de bărbați, unii din ei dorind să o ucidă. Totodată, ea vrea să descopere o comoară fabuloasă de care a aflat complet întâmplător și din cauza căreia intră în bucluc.

Dacă stau să mă gândesc, totuși, adevăratul motiv pentru care fata intră în bucluc e firea ei. Mary nu e niciodată mulțumită, vrea mereu mai mult, vrea să conducă, să fie de neînvins, e ahtiată după putere și bogăție. Ambiția ei - care atinge niveluri stupide uneori - e justificată de încercarea autoarei de a construi un personaj perfect, tipul ăla de personaj care scoate ochii cititorului cu perfecțiunea lui. Mary știe foarte multă carte, să se lupte, să se prefacă a fi băiat, fiind în același timp capabilă să se comporte ca o lady la nevoie, să ajungă la curtea regelui în câteva săptămâni, pentru ca apoi să supraviețuiască doi ani pe mare și să fie și un soldat pe cinste. Practic, fata asta face de toate, reușește chestii imposibile într-un timp la fel de imposibil și își contrazice propria fire.

În primele pagini, Mary are 7 ani. Pe la pagina 30 are deja 18, ceea ce m-a făcut să mă întreb câte generații or să apară în carte. Trecând peste asta și peste părul când blond, când roșcat, descopăr un roman confuz, care încearcă să pară autentic, de epocă, plin de aventuri și personaje bine conturate... și eșuează dureros.

Acțiunea e mult prea grăbită și lipsită de explicații de altfel necesare, multe scene neavând sens sau fiind complet omise în favoarea unor descrieri dubioase și inutile, care încarcă paginile degeaba. În fine, descrierile vor de fapt să redea atmosfera vremurilor respective sau ceva de genul ăsta, dar nu reușesc deloc. Întorcându-mă la acțiune, vă pot asigura că nu e deloc realistă (trăiești toată viața ca un băiat și devii peste noapte o lady care îi cucerește pe toți, reușind să ajungă la curtea regelui în mai puțin de o lună... really?) și nici potrivită cadrului spațio-temporal ales de autoare, fiind plasată acum câteva sute de ani, dar având personaje ce nu țin cont de eticheta vremurilor, personaje moderne, neadaptate rigorilor temporale.
Că tot veni vorba de personaje, cartea asta abundă de ele și de caracterele lor plate, ori rele, ori bune, deloc nuanțate. Regăsesc doar personalități atât de simple încât e evident că sunt artificiale, care vor să pară puternice, dar de fapt sunt trase la indigo, vopsite doar puțin diferit pentru a nu fi evident că sunt identice.

Mary e, după cum spuneam, enervant de perfectă. E printre cei mai buni luptători din lume, își creează relații instantaneu, pătrunde în cercuri selecte într-o clipită(ceva cu certitudine imposibil), plus că și-o pune cu oricine apucă. Bărbați, femei, nu contează, 90% din personajele din carte o vor și sunt înnebunite după ea. Fapt destul de interesant pentru că, pe când era deghizată în bărbat, adevărata identitate a lui Mary era descoperită doar de personaje influente și atrăgătoare, de care tipa se îndrăgostea instant și cu care neapărat crea o legătură trupească ȘI sufletească. Pe lângă toate astea, personajul nostru principal are și un noroc chior, scăpând de moarte în nenumărate ocazii și ajungând să trăiască situații care mai de care mai improbabile.

Deși nu s-a mai purtat ca o femeie de la 7 ani, nu are probleme să devină literally peste noapte o lady cu cele mai alese maniere(învățate de la... cine?), să ajungă să vorbească cu regele(!!!) și să-l convingă să îi dea o misiune specială... Să ne înțelegem. Pe lângă partea cu comoara, cartea asta cică e realistă, ba chiar inspirată din viața unei femei-pirat care chiar a bântuit mările lumii. Pentru o carte realistă, conjuncturile favorabile trase prea mult de păr, capabilitățile lui Mary și 95% din situațiile în care aceasta e pusă sunt absolut exagerate și pe mine, una, m-au scârbit. Parcă sunt fanteziile unei puștoaice ce vrea să fie badass, bună la toate și dorită de toți. Unde mai pui că, pe parcurs, acțiunea își pierde și bruma de sens pe care o avea inițial, Mary își schimbă personalitatea complet de la un capitol la altul, iar restul personajelor sunt scrise ostentativ de prost (Eeemma).

Cartea în sine a fost foarte frustrantă. Dar ceea ce m-a frustrat de un milion de ori mai mult decât cartea, pe mine, cel puțin, a fost să aud că autoarea e comparată cu George R.R. Martin. Omul ăla pictează în griuri muzee întregi, tipa asta pictează în alb și negru o foaie A4. Diferența e ca de la cer la pământ, de la personaje realiste, cu defecte și calități, cu o gândire complexă, povești de viață și istorii încâlcite până la personaje de carton, menite să dea viață unor fantezii copilărești. Singura asemănare pe care o văd între cei doi e că ambii omoară personaje cum îi taie capul, cu notabila diferență că Martin o face cu sens.

În concluzie, cartea asta e proastă. Da, are niște aventură, dar e prost scrisă, ca un film de groază care folosește ketchup în loc de sânge. Atât acțiunea, cât și stilul autoarei lasă de dorit, iar personajele nu sunt deloc individualizate, având o relație de interdependență cu perfecta și veșnic nemulțumita Mary. Cartea asta e un fel de încercare de a prelua toate elementele interesante din acțiunea tuturor cărților cu subtrat istoric și să le înghesuie laolaltă în câteva sute de pagini, tăindu-le tot farmecul și reducându-le la pasaje irelevante, strânse unul în altul, nedezvoltate și lipsite de coerență.


Nota: 1/5, nu vă pierdeți timpul cu așa ceva

You Might Also Like

0 comments

Share your opinion!