Cum stă treaba cu liceul - Ghid pentru boboci

7/30/2015

Cică e nașpa să fii boboc: râd ăia mari de tine, apar profesori noi, materii noi, dubioșenie maximă, plus naiba-știe-ce colegi de să te arunci pe geam și mai multe nu.
Unele chestii sunt zvonuri, altele nu. Articolul ăsta vine din experiența mea cu minunata clasa a IX-a, modificat puțin după clasa a X-a, parte din seria articolelor mutate de pe vechiul blog. Cred că sunt destui elevi care trec într-a IX-a cărora le-ar plăcea să afle cam ce e adevărat și ce nu din ceea ce au auzit.




1. Nu e prea greu să te acomodezi.
De afirmația asta sunt cu atât mai sigură cu cât liceul ales de mine e în alt oraș, deci am schimbat complet peisajul odată cu clasa a IX-a.
La finalul clasei a VIII-a îmi ziceam că ”Maaamă, ce-or să-mi lipsească colegii, profesorii, orașul, ce ciudat o să fie să cunosc atâția oameni noi” + încă o mie de griji legate de tornada de noutăți, griji care s-au dovedit a fi nefondate. La fața locului, nu prea am simțit lipsa foștilor colegi (deși mă mai apucă nostalgia). Nici noua clădire - frumoasă, de altfel - sau noii profesori nu m-au tulburat în vreun fel. Am reținut numele tuturor colegilor și profesorilor din prima săptămână și, deși am intrat în materie practic imediat, ritmul nu mi s-a părut amețitor. Odată ce vă obișnuiți cu stilul fiecărui profesor, e destul de ușor să intrați în rutină. Spre surprinderea - și bucuria - mea, am dărâmat din start jumătate din miturile pe care le auzisem despre liceul la care am mers.

Singurul lucru mai nasol pentru mine a fost gazda în sine, care are, ca toți bătrânii, ciudățeniile ei. Așadar, mai ales pentru cei care rămân în același oraș la liceu și vor avea în clasă și foști colegi, acomodarea ar trebui să se producă repede.


2. Nu înveți până leșini pe caiete.
Există boboci care consideră că, după munca depusă pentru a intra într-un liceu bun, merită să se relaxeze, să o ia mai ușor cu învățatul și să nu se mai streseze pentru note, care oricum nu mai contează. Din păcate, în majoritatea cazurilor, doar gura e de cei care spun asta, pentru că, o lună mai târziu, ei sunt cei mai stresați de teste și ascultări, căutând să împuște notele mai ceva ca în Vestul Sălbatic. Deși notele cică nu mai contează.
Mie mi se pare o mentalitate stupidă asta cu ”am muncit să ajung aici deci pot sta degeaba”. Dacă tot ai vrut la cel mai bun liceu din județ, de ce te-ai culca pe o ureche odată ajuns acolo? Nu poți lenevi la orice alt liceu?

În fine. Eu una nu am pierdut niciodată nopțile învățând și nu îi pot înțelege pe cei care o fac. Dacă vă stabiliți de la început un program clar de lucru, nu vă veți epuiza învățând într-o zi ce ar fi trebuit să învățați de-a lungul unui semestru întreg. Organizarea e cheia. Mai multe despre asta, aici.
Trebuie menționat și faptul că, dacă apar activități extracurriculare drăguțe, cum ar fi diverse cluburi sau schimburi de experiență sau, știu eu, ceva voluntariat, merită să vă rupeți din timp pentru a participa, de multe ori sunt chiar interesante și relaxante(deși presupun muncă), plus că vă ajută și la dosărelul pentru facultate, dacă plănuiți să aplicați în afara țării.


3. Poziția socială și viitorul tău nu depind de ăia mai mari.
Nu știu cum e, de fapt, viața în liceele americane, dar știu cum e în filmele americane și cum e, de fapt, situația din România. Nu se ia nici naiba de tine, nu te trag elevii mai mari de chiloți și îi atârnă pe catarg, nu te bușesc de pereții de pe hol. Cel puțin nu pentru că ești boboc. Se pot lua de tine pentru că ești nașpa, te bagi unde nu-ți fierbe oala sau comentezi aiurea (ceea ce nu e recomandat niciodată, nu doar în liceu). Uneori se poate să scapi chiar și așa, pentru că ăștia mai mari nu dau doi bani pe existența ta. Nu-i afectezi în vreun fel, nici nu-i ajuți. 
Dacă te împrietenești cu unii din ei e genial, felicitări, chiar e super să ai prieteni mai mari atâta timp cât nu te lauzi cu ei, pentru că e penibil să faci asta. Dar dacă nu cunoști pe nimeni din clasele mai mari, n-ai să sfârșești într-un colț, uitat de toți și deloc popular. Nu funcționează așa sistemul social liceal.
În unele licee sunt chestii de genul seniorilor, nașilor sau cum li se mai zice, elevi mai mari care au grijă de voi. Din experiența mea, unii se implică și chiar ajută mult, iar alții vin la prima oră de dirigenție, se prezintă și apoi dispar ca măgarul în ceață. Depinde de norocul fiecăruia.

(Ca și mențiune aici, ăia mai mari, băieții mai ales, se pot da la voi, dar raaareori e pe bune, deci nu picați în plasă.) 


4. Nu contează doar inteligența, ci și atitudinea.
Aici am să vorbesc mai mult despre relația cu profesorii, dar ideile se aplică și relației cu colegii. Dacă ești un geniu arogant și înfumurat sau un elev extrem de dificil și încăpățânat chiar și când n-ai dreptate, nu vei fi niciodată pe lista albă a unui profesor (sau a colegilor). Dacă ești mediu sau chiar paralel cu materia respectivă, dar ești un om plăcut, care stă în banca lui, nu deranjează orele și se vede că își dă cât de cât silința, sunt șanse mari să îi fii neutru sau chiar simpatic profesorului, chit că mai primești câte un 4 în catalog. Nu reprezinți o multitudine de note, ești o persoană, iar profesorii știu asta. Și mai știu un lucru, iar majoritatea îl și spun la începutul anului: există elevi care se concentrează doar pe materiile ce îi ajută ulterior, la facultate și în viață, și o lasă mai moale cu celelalte. Orice profesor înțelege asta și nu se poate supăra cât timp elevul nu pretinde note mai mari decât nivelul de cunoștințe demonstrat la materia respectivă.

Țin să menționez că se poate să dați de profesori care fac astfel încât nimeni să nu ia 10 sau care nu vă plac pentru că mna, au și ei ciudățeniile lor, că doar sunt oameni ca noi. În cazul ăsta, dacă vă pasă de materia aia, învățați cât de mult puteți, iar dacă nu, ignorați pur și simplu comportamentul deranjant. După mine, singurii elevi care pot avea câștig de cauză într-o discuție cu un profesor sunt cei foarte buni la acea materie, care nu riscă să ia un 4, dar chiar și atunci relația bună și drăguță dintre elevul respectiv și profesor dispare mai rapid ca tezaurul României. Dacă însă sunteți niște maeștrii ai manipulării care pot lua pe oricine cu frumosul și să își impună totuși ferm punctul de vedere, apăi dați-i înainte. 

În orice caz, probabil nu va fi nevoie să intrați vreodată în conflict cu un profesor, pentru că majoritatea nu se lasă influențați de impresia pe care o au despre un elev când îi pun nota.


5. Miticele pițipoance din filme și celelalte tipologii de elevi chiar există.
Mai zic odată o chestie, pe mine m-a marcat: PIȚIPOANCELE ALEA CA ÎN FILME EXISTĂĂĂ!!!
Nu mă așteptam să existe cu adevărat persoane atât de superficiale, atât de... de... nu știu, frate, ipocrite, ofensate de
tot ce mișcă, pline de pretenții... ugh.

Revenind, există și timizii, și ăia care se fac preș în fața profesorilor, artiștii, ciudații, ăia penibil de extravaganți, care încearcă să atragă atenția deși se vede că firea lor nu-i așa, cei cuminți, în banca lor, tocilarii, cei populari, și ăia care sunt
și frumoși, și deștepți, și interesanți, care, practic, îmbină ce-i mai bun de peste tot.
Iar bisericuțele... aici e complicat, pentru că știu și clase în care ele există și socializarea de la o bisericuță la alta e inexistentă, dar și clase în care toți se înțeleg bine între ei. În cazul în care micile grupulețe există, ele se formează repede și se solidifică până pe la finalul primului semestru. E greu să mai pătrunzi într-una după, iar dacă ai rămas pe afară, apăi hoinar rămâi, înțelegându-te ok cu toți, dar foarte, foarte bine cu... cam niciunul. Grijă mare aici, deci. Încercați să citiți colegii cât mai repede ca să vă asociați cu cei care vă plac din primele săptămâni. Prieteniile trainice încep devreme.


6. Prima impresie devine irelevantă în maxim o lună.
Toți ați auzit că ”e bine să stai în primele bănci, să ridici mereu mâna când știi ce întreabă profesorul, să faci o impresie bună, că profesorul cu aia rămâne tot liceul”... În primele săptămâni de școală, anumiți colegi erau cu mâna pe sus non-stop, fie că știau răspunsul corect, fie că nu. Evident că lumea și-a creat impresia că respectivele persoane sunt foarte active, implicate și descurcărețe. Dar, după primele evaluări, a devenit evident că în anumite situații treaba nu stătea așa deloc. Într-un asemenea moment am avut revelația că valoarea adevărată a unei persoane la o anumită materie se vede după primele teste. Chiar dacă până în momentul respectiv ridici mâna de o sută de ori sau niciodată, impresia se poate schimba în câteva secunde. Așadar, nu vă strofocați prea mult să ieșiți în evidență, mai ales dacă sunteți timizi. Învățați pur și simplu și fiți siguri că, deși poate nu vă remarcă din prima, profesorii sunt conștienți de nivelul vostru.


7. Notele nu arată gradul de inteligență, ci doar nivelul de cunoștințe și gradul de interes la un anumit moment.
Asta e valabil și în școala generală, dar devine mai relevant la liceu, unde mulți vin cu 10 pe linie și se trezesc din prima lună cu 5 și 6 în catalog.
Să clarificăm o treabă. În unele cazuri cât ești de deștept coincide cu ce note ai. În alte cazuri... nu. Asta se poate datora lipsei de interes pentru materia respectivă, lipsei de concentrare înaintea momentului când ai luat nota, unei dureri de cap sau stomac, unei imposibilități temporare de a te concentra etc. Știu oameni deștepți, descurcăreți, creativi, prietenoși și cu note nașpa, dar și tocilari și oameni de o calitate morală îndoielnică plini de note decente spre foarte bune. Așadar, nu vă simțiți prost pentru o notă mică, nu e o ștampilă veșnică pusă în frunte, chiar dacă pare a fi singurul indicator al nivelului de cunoștințe în acel domeniu. Situația se poate schimba oricând dacă vă doriți asta. Plus că, dacă e s-o spun pe a dreaptă, nu toți înțeleg matematica sau fizica sau au memorie de elefant, oricât ar încerca. Nu trebuie să vă tociți nervii degeaba pe chestia asta (dar probabil o veți face oricum).


8. Sunt șanse mari ca Balul Bobocilor să fie nașpa.
Nimic de adăugat aici. El/Ea nu va sta luminat puternic pe scenă, așteptându-vă pentru a dansa cu voi toată noaptea. Nu vor curge petale de trandafiri, șampanie și nu vor zbura licurici în jurul vostru. O să păpați două măsline și-o fripturică și o să vă uitați unii la alții, pentru că încă nu vă cunoașteți prea bine. Cam atât.


9. Aparențele înșeală.
Clasa la care s-a intrat cu cele mai mari medii, în cel mai bun liceu din județ și unul din cele mai bune licee din țară. Ai zice ori că e plină de tocilari fără viață, ori de copii îngâmfați, de bani gata, ori de copii deștepți și perfect ok. Adevărul e că există un amestec între categoriile astea, cu amendamentul că majoritatea elevilor au două fețe: aia din ore, când sunt cuminți, silitori și învață, și aia din recreații, când se metamorfozează în... ce am menționat eu mai devreme. Totodată, oameni care pot părea lipsiți de personalitate sau atașați ca siamezii de cineva din categoriile antemenționate se pot dovedi, brusc, persoane minunate, amuzante, care să aibă interese comune cu voi. Eu una am fost puțin șocată când i-am cunoscut pe toți mai bine și am realizat cum sunt, de fapt, pe interior, pentru că majoritatea erau exact opusul a ceea ce mă așteptam.
Așadar, nu vă lăsați înșelați de aparențe și nu mergeți pe ideea că ”merg la profilul X, pe lângă că se învață, ăia din clasele mai mari de la profilul ăla sunt ok, și ăștia vor fi”, că eu asta am făcut și m-am convins că situația variază mult de la an la an.


Cam așa stă treaba cu liceul. Bine, constatările astea variază de la persoană la persoană. Eu una sunt directă și sinceră cu toată lumea, iar părerile mele (care nu-s puține) deranjează des anumite categorii de colegi, mai ales că, dacă sunt călcată pe coadă, devin foarte sarcastică. 
Până la urmă, la începutul liceului toți au dreptul la un nou început și pot alege cine vor să fie. Dacă vreți să vă aveți bine cu toată lumea - la un nivel superficial, probabil - fiți prietenoși cu toți, râdeți la glume, oricât ar fi de nesărate, nu ridicați mâna dacă nimeni altcineva nu o face și nu exprimați opinii contradictorii cu cele ale majorității. Dacă vreți să fiți sinceri cu voi înșivă, nu vă așteptați să fiți plăcuți de toți colegii. De multe ori apar conflicte între oameni cu personalități contrastante și asta e ok.

Vă urez baftă!


You Might Also Like

2 comments

  1. Ai o nominalizare de la mine: http://oaia-fantastica.blogspot.ro/2015/08/premiile-liebster.html

    ~

    ReplyDelete
  2. Cred că e mai greu la început să te acomodezi, mai ales dacă e într-un oraș diferit și ești la gazdă sau faci naveta... Naveta mănâncă ceva timp, dar eu mai învăț sau citesc uneori și parcă altfel învăț în mașină. :))
    Mie mi-a plăcut destul de mult primul an de liceu, iar al doilea și mai și. Și eu aveam emoții, dar după am realizat că nu am de ce să fiu așa...
    Baftă multă bobocilor și nu numai! :)

    ReplyDelete

Share your opinion!