Recenzie ♣ The Perks of Being a Wallflower (Jurnalul unui adolescent timid), de Stephen Chbosky

6/19/2015

*nu îmi place titlul în română, Jurnalul unui adolescent timid - nici nu e prea timid - sună urât comparativ cu Wallflower... care încă nu se știe ce înseamnă*



Primul an de liceu e cel mai greu: loc nou, oameni noi, iubiri adolescentine și certuri cu părinții. Maturizarea e un proces tare complicat.
Aflat în pragul adolescenței, Charlie decide să-și povestească primul an de liceu unui prieten ce e, de fapt, un străin, căruia îi trimite o serie de scrisori. Prins între dorința de a lua parte la acțiune și tendința de a sta deoparte, Charlie pătrunde într-o lume cu totul necunoscută până acum - lumea primelor întâlniri și a casetelor cu compilații, lumea problemelor de familie și a noilor prieteni, căutând să se simtă infinit.




La vremea la care am citit Jurnalul unui adolescent timid - sfârșitul clasei a noua - mi-a plăcut la nebunie, pentru că eram și eu, la fel ca Charlie, un boboc. Acum, după un an, pot spune că sentimentele mele în legătură cu această carte nu s-au diminuat mai deloc, ea continuând să fie genială.

Charlie e un adolescent ciudat, cu o gândire diferită de cea a majorității, predispus la a analiza prea mult fiecare situație, fiecare om și, în general, tot ce îl înconjoară. El e pus față în față cu probleme tipic adolescentine, care însă capătă dimensiuni noi datorită modului în care puștiul gestionează situațiile cu care se confruntă.
Inițial, singurul său prieten este Bill, proful de engleză, care îi remarcă pasiunea pentru citit (și, aș putea spune, talentul cu care înțelege sensurile ascunse ale cărților) șiii, evident, îi dă mult de citit.

Charlie are o personalitate dificilă și e tare greu de înțeles, având și miiici probleme la mansardă, pe care reușește să le țină sub control de obicei. După un început de an școlar anost, situația lui se îmbunătățește brusc atunci când ajunge să îi cunoască, la un meci de fotbal, pe Patrick și Sam, îndrăgostindu-se iremediabil de cea din urmă, care, însă, are deja un iubit. Intrat într-un nou grup de prieteni, Charlie trăiește atât momente fericite, chiar absolute, cât și drame ce îi dărâmă câte puțin din lume. În același timp, el încearcă să se descopere pe sine, să își înțeleagă sentimentele și să găsească o armonie care să îl facă fericit. Până la urmă, asta e esența romanului: drumul parcurs ca să devii tu însuți, ca să te dezvolți, să te accepți și să te descoperi complet.

Cartea este, de fapt, o colecție de scrisori trimise de Charlie unui anonim în care știe că se poate încrede și care îl ascultă în tăcere, înțelegându-l... spre deosebire de majoritatea cititorilor, care se plâng de cât e de dubios felul de a gândi al puștiului. Recunosc, și mie îmi pare puțin dubios și admit că poate pune piedici mari în citire, dar, având un prieten care gândește aproape la fel, mi-a fost destul de ușor să trec peste acest impediment și să îl înțeleg, totuși, pe Charlie.

Îmi place felul în care scrie autorul. Chiar sună ca un adolescent cu o criză de personalitate, confuz, dornic de aventură, dar timid și speriat. Și naiv, adorabil de naiv. Îmi place și cercul de prieteni în care intră Charlie, cu bune și cu rele - și, credeți-mă, sunt destule bune, dar și destule rele, ceea ce, până la urmă, face fiecare personaj să pară real, tridimensional și, într-o mare măsură, credibil. Încă un lucru pe care îl apreciez la toate cărțile unde îl regăsesc e faptul că unele acțiuni sau vorbe capătă sens abia după o sută-două de pagini, totul fiind creat astfel încât să aibă logică în final. Exact ca în cazul unui puzzle. Mie, cel puțin, îmi pare o adevărată artă să legi totul subtil, fără să te încurci în fire.

Cartea nu prezintă un subiect deosebit, să ne înțelegem. Cred că tocmai de-aia mi-a și plăcut așa mult, pentru că nu e vorba de un special snowflake, ci de un adolescent aproape normal, cu frământările, gândurile și sentimentele specifice vârstei, un personaj relatable pentru cam toți liceenii, într-o oarecare măsură. Cartea prezintă toate atributele adolescenței - insecuritate, prietenie, iubire, școală stresantă, cercuri dubioase, vicii, răzvrătiri și contradicții în gânduri, plus diferențele frapante dintre ”clasele sociale” care se diferențiază în fiecare liceu, toate asezonate cu muzică bună (un bonus demn de luat în calcul) și acțiuni care te pun pe gânduri.

După mine, cartea merge cel mai bine pentru grupa de vârstă 14-18 (încep cu 14 pentru că, deși se poate spune că elementele puțin obscene sunt obișnuite acestei perioade a vieții, românașii noștri sunt mai pudici de fel). O recomand oricui vrea o lectură plăcută, cu valențe profunde și care dă de gândit dacă stai să o întorci pe toate părțile. Iar dacă nu... e oricum un jurnal drăguț, în care fiecare din noi se poate regăsi, mai mult sau mai puțin.

Love always,
Miruna

Nota: 4/5, o carte frumoasă despre problemele și situațiile tipice trăite de liceeni, despre iubire, școală, frământări și emoții năucitoare

P.S. Și filmul e drăguț și respectă destul de mult cartea. Nu cred că veți regreta cele două ore pierdute ca să vă uitați la el.

You Might Also Like

1 comments

  1. Am cartea, dar nu am apucat sa o citesc (sunt o lenesa, stiu), daaar am vazut filmul si mi-a placut destul de mult ^_^

    ReplyDelete

Share your opinion!